Lacul Ursu Sovata           



Amplasare
Sovata

Suprafața
79,0 ha

Acces
Tg-Mureș-DN 13 A - Sovata

Tipul rezervației
Mixtă

Aspecte geologice / geomorfologice
Zona se încadrează în unitatea geomorfologică a Carpațiilor Orientali din grupa Munților Gurghiului caracterizați prin preponderența aglomeratelor vulcanice eterogene remarcându-se prin procentul ridicat al bucăților de andezite cu amfiboli. Buna conservare a reliefului vulcanic se datorează vârstei relativ recente a manifestărilor vulcanice din al treilea ciclu de erupție, care a generat conurile vulcanice actuale Aspecte hidrologice: Zona se încadrează în bazinul hidrografic Niraj. Masivele de sare din regiunea subcarpatică constituie un mediu favorabil dezvoltării lacurilor sărate. Lacul Ursu sa format în perioada 1875-1880 prin prăbușirea unei exploatări de sare care ulterior s-a umplut cu apă din pâraiele de pe versanți. Lacul Ursu are lungimea de 400m și lățimea maximă de 170m cu o suprafață de 40,235 mp, având adâncimea maximă de 18,10m și cea medie de 10m. acest lac are salinitatea maximă de 250mg/l fiind un lac helioterm, apele acestuia se încălzesc puternic sub influența razelor solare, ajungând la adâncimea de 3m la temp de 50-60°C.

Vegetație
Masivul de sare este protejat de un strat subțire de sol argilos în amestec cu gresie nisipoasă pe care există păduri seculare cu o vegetație foarte bogată. Speciile de plante lemnoase cele mai des întâlnite sunt: fagul (Fagus silvatica), carpenul (Carpinus betulus), stejarul (Quercus robur), gorunul (Quercus petraea). În anumite părți întâlnim și grupuri de molizi (Picea excelsa) și pini (Pinus silverstris, Pinus nigra) sădiți. Alte esențe lemnoase în amestec cu cele amintite sunt: cireșul sălbatic (Cerasus avium), plopul tremurător (Populus tremula), mărul pădureț (Malus silvestris), cornul (Cornus mas), sângerul (Cornus sanguinea), păducelul (Crataegus monogyna), alunul (Corylus avellana), frasinul (Fraxinus excelsior), jugastrul (Acer campestre), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), iar dintre plantele lemnoase cățărătoare curpenul (Clematis vitalba) și iedera (Hedera helix). Este surprinzător de bogată și flora erbacee a pădurilor. În luna iulie solul este acoperit in proporție de 25-40% de un covor ierbos, care cuprinde 30-35 de specii. Această abundență provine din elementele obișnuite de pădure, dar remarcăm și prezenta unor flori endemice ca: lăptucul oii (Telekia speciosa- endemism intracapatic) și plante rare ca papucul doamnei (Cypripedium calceolus) și crinul de pădure (Lilium martagon).

Fauna
Zona protejată este în vecinătatea Lacului Ursu, punct turistic intens vizitat. Din această cauză mamiferele mari nu sunt reprezentate, dar restul faunei este cea caracteristică pădurilor de cvercinee din zona dealurilor mijlocii.



    © 2003 - 2007 - Copyright | Agenția pentru Protecția Mediului Mureș